Mi-e dor

Mi-e dor să mă destram de lumea-ntreagă
fiind pe creasta vântului parâmă
să simt viaţa ca pe o fărâmă
de care o secundă mă dezleagă

Mi-e viaţa hărăzită prin poruncă:
trăieşte-i umbra –n lacrima luminii,
ador-o des şi primeneşte-i spinii
când în vâltoarea dorului te-aruncă!

Mi-e drag să mă înec printre cuvinte,
mi-e fin să sorb destinului părerea,
să-nclin fereastra –n care-acum tăcerea
mai dăinuie, tulburător, prin minte.

Mi-e dor să îmi înec nemângâierea …