Mi-e dor

Mi-e dor să mă destram de lumea-ntreagă
fiind pe creasta vântului parâmă
să simt viaţa ca pe o fărâmă
de care o secundă mă dezleagă

Mi-e viaţa hărăzită prin poruncă:
trăieşte-i umbra –n lacrima luminii,
ador-o des şi primeneşte-i spinii
când în vâltoarea dorului te-aruncă!

Mi-e drag să mă înec printre cuvinte,
mi-e fin să sorb destinului părerea,
să-nclin fereastra –n care-acum tăcerea
mai dăinuie, tulburător, prin minte.

Mi-e dor să îmi înec nemângâierea …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: