Dor de Eminescu

Anunțuri
« »

Un răspuns

  1. Versul meu

    Versul meu urcă
    precum ciocârliile în zările albastre;
    îi mai trebuie puţin, foarte puţin,
    ca să descopere
    acel grăunte din flacăra vieţii
    şi să cucerească spaţii astrale.

    De multe ori, versul meu
    aleargă pe aripile vântului
    şi-atunci sufletul
    îl prinde din zbor
    şi-l apropie cu patos,
    aşa cum apropii gura iubitei
    pe care primul sărut
    fixează pecetea de dor a iubirii.

    Cam aşa este versul meu:
    ca jocul de foc al ochilor,
    ca ţipătul năvalnic al vremii,
    ca inima ta şi-a mea
    ce caută inimile semenilor noştri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: