Haiku

Singurătate –
doar vârtejul de frunze
intră pe uşă

Cu sufletul în palme

Cu sufletul în palme sfidezi necunoscutul,
din cioburi sfărâmate înmuguresc noi visuri,
când asfinţitul cerne în astre paradisuri,
te contopeşti cu zorii şi depeni începutul.

Un ″nu″ şoptit rosteşte şi golul din odaie,
un ″nu″ imens pluteşte pe şiruri de lumină,
doar toamna obosită culorile-şi anină
şi-mbracă în rugină a timpului văpaie.

O stâncă neclintită în negurile albastre,
nici vântul n-o doboară, nici ploile cernite,
să stăpâneşti chemări adesea poleite,
tentaţii-amăgitoare, ademeniri nefaste.

Să dăruieşti iubirea e artă şi credinţă,
în nebunii şi lacrimi, trăiri şi bucurie,
cu sufletul în palme, desfăşurat să scrie
în paginile vieţii, senin şi suferinţă.

10 octombrie 2009

Haiku

Bufniţă cântând –
bătrâna gârbovită
asmute câinii

Coperta ,,Raze în asfinţit,,