Mă las pierdută…

Eu n-am să uit nicicând cum se-nfăşoară
un fir de iarbă-n verdele lui cald
purtând în el acorduri de vioară
şi-n trup strigându-şi dorul de smarald

îmi susură-n timpan mesaje tandre
setea de verde stăruie flămândă
buzele patimi freamătă-n meandre
şi spintecă-n eter chemarea blândă

mai caldă-mi pare clipa-ameţitoare
ce sapă-adânc în mine zdrobitor
descătuşând explozii de culoare

mă las pierdută–n susur de izvor

adulmecând nesaţ de căprioare…