Se naşte Domnul

Mi-e gândul pasăre măiastră, mi-e inima ca un condor
În anotimpul plin de patimi şi sărbători, minuni de rouă,
Mi se destramă asfinţitul şi se deschide ceru-n două,
Din depărtări, plutind în noapte, inundă visuri care dor.

Doar cântece de alinare şi bucurie ne-nconjoară,
Steluţe dulci, strălucitoare cern calea marelui mister,
Se naşte Domnul şi ne-ndeamnă pe calea Lui urcăm spre cer,
Doar libertatea şi credinţa ne fac viaţa mai uşoară.

O mângâiere caldă vine prin atmosfera îngheţată,
Isus ne-a dezvelit destinul, iubirea Lui ne-a-nfăşurat,
Nu suntem vrednici să primim lumina care ni s-a dat
De nu deschidem cu credinţă portiţa –n aur îmbrăcată

Anunțuri

Mă doare clipa

Mă sfâşie ce s-a pierdut albastru;
îmi definesc a gândului cărare,
era-ntr-un asfinţit sau era soare
şi-aveam în suflet marca de sihastru.

Mă doare clipa care-a smuls din mine
(de parcă s-ar putea vreodată scrie)
mi-ai desenat în suflet poezie,
un sentiment înveşmântat în tine.

Mai stăruie şi-acum chemarea-ţi tandră
pietrificată-n amăgiri de-o vară,
de ce-uri nepătrunse mă-nfăşoară
în torturări cu iz de salamandră.

Acum, ucigătoare sau nebună,
o clipă rătăcită-n fruntea nopţii,
îmi răscoleşte arzătoare sorţii
urmând tăcute drumuri împreună;

ce aprigă-i chemarea şi ce lună
tulburătoare în privirea-i blândă,
rostogoleşte calea-mi de osândă
şi-mi însoţeşte pasul în lagună.