Dor timid

Mi-e dor timid să stau încolăcită
Sub braţul tău, s-adorm nestingherit.
Mi-e rană azi, mi-e mâine de iubit,
Să izvorăsc din tine molcomită.

Ce bine-ar fi să mistui o ispită
În focul sacru al iubirii pure,
Descoperind mirabila pădure
În palida chemare risipită.

Mi-e dor timid să stau la tine-n geană,
Să mă zidesc arzând nestăpânit
Despic eternitatea de iubit
Şi-alung zorită stresul de morgană.

Îmi încrustez porunca dimineţii
În gândul meu solar şi răvăşit
Unesc din depărtare, limpezit,
Un dor nebun cu gustul voluptăţii.

Rugă

Pe cel mai bun, azi, Doamne l-ai luat
cu flacăra iubirii-n nemurire,
el ne-a condus cu sufletul curat
şi a păzit cultura –n moştenire.

S-a dus maestrul, drumul luminat,
să-i fie somnul lin şi-n amintire
el veşnic va rămâne cimentat
în marele cenaclu de iubire.

Îl rog fierbinte azi pe Dumnezeu
în muzică divină să-l ascundă,
să-l ierte, să-l aşeze-ntr-un muzeu
cutremur în cultură să pătrundă.

Titan a şlefuit limba română;
o forţă pleacă azi şi-un fenomen,
talentul său sublim o să rămână
iubirii intangibil specimen.