În palme cad neguri

În toamna rănită-mi trăiesc risipirea
secunda zdrelită m-apasă-nteţit
sub aripa ploii se-ascunde cernit
cuvântul ce-şi uită sălbatic menirea

În zori trandafirii superbi se răsfaţă
cu boabe de rouă gătiţi ca-n poveşti
în palme ţin neguri ofrande cereşti
mai trece-o secundă ce-mi pare-o viaţă

Mă plouă tristeţea pădurea-i rugină
şi toamna deodată-mi dezleagă misterul
mi-e clipa sosită se clatină cerul
şi–n negura toamnei pedeapsa-i divină

Anunțuri

Un răspuns

  1. Frumoase versuri. Şi nu mă refer doar la această poezie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: