Cărare pierdută

Niciodată dar niciodată
nu mi-am ţesut viitorul
în armura cuvintelor
nicicând nu m-am jucat
cu lava rădăcinilor
cuvintele se izbesc de tăcere
îşi uită simbolul
răsturnat în întuneric
fără cheia sacră
a sensului primordial

scotoceşti cărarea pierdută
a luminii
reinventezi tăceri
îţi dezbraci crengile
viaţa se desfăşoară prin faţa ochilor
şi mori de mii de ori
înainte de a şti
nepreţuitul sens
al victoriei

niciodată dar niciodată
frunzele-n cascada
istoriei
nu şi-au curs
atât de istovite
nervurile