Mă las pierdută…

Eu n-am să uit nicicând cum se-nfăşoară
un fir de iarbă-n verdele lui cald
purtând în el acorduri de vioară
şi-n trup strigându-şi dorul de smarald

îmi susură-n timpan mesaje tandre
setea de verde stăruie flămândă
buzele patimi freamătă-n meandre
şi spintecă-n eter chemarea blândă

mai caldă-mi pare clipa-ameţitoare
ce sapă-adânc în mine zdrobitor
descătuşând explozii de culoare

mă las pierdută–n susur de izvor

adulmecând nesaţ de căprioare…

Alungă-mi

Alungă- mi-l iubire din gânduri priponite
şi fă- mi să descifrez luminile din umbre
dintr-un noian de visuri în ploaie despletite
topeşte- mi nenorocul abaterilor sumbre

alungă-mi-l iubire din nopţile cu lună
destramă-mi amintirea însufleţeşte cerul
deschide-mi tropical a porţilor tribună
iubirilor mature să desfăşor misterul

în frânghii de oţel încătuşează zarea
apusurilor triste supune-le avântul
în plase de păianjen închide disperarea
şi dă-mi din nou puterea să-nnobilez cuvântul