Zbucium

Cred că iubirea
se joacă uneori
pentru că aseară
am văzut cum pâlpâia
o steluţă
în ochiul tău stâng
şi dintr-o dată
toată lumina
s-a oprit asupra-mi
ca o atingere
delicată
a unei flori
de suflet

cred că şi lumina
e confidentă
pentru că şiragul
de steluţe
ne-a înlănţuit
în zbuciumul căutării
…acelaşi
şi totuşi altul
de fiecare dată…

Tăcute anotimpuri

Îmi ninge-n păr mai nou cu flori de măr
Şi timpu-mi lasă-n dar câte-o petală
Încrucişări de visuri şi stingher
Mă-nvălui în penumbră şi sfială

O frumuseţe tristă mă-mpresoară
În aură de-argint şi renunţări
Se-ascunde visul gându-mi înfăşoară
Şi-mi iroseşte stinsele chemări

Trecute anotimpuri încrustate
În sufletul rămas întinerit
Un munte de-amintiri nemăsurate
Aş vrea să-apăs butonul de OPRIT

Dar timpul zboară mândru, necurmat
Înşiruind în lanţuri de secunde
Tăcerile din suflet vindecat
De răni mustind de tainele profunde…

Cântec de Crăciun

Vine Crăciunul minunat, un inger mi-l aduce
Când la fereastră s-a oprit un cântec drag şi dulce
Când toţi ai mei ,demult plecaţi, acum mă vizitează
Ei mă privesc din cer cu dor şi viaţa-mi luminează
O Doamne, vino-n casa mea, să simt o vindecare!
Să pot trăi, să pot uita, în prag de sărbătoare
Şi cu Isus să pot răzbi, doar El îmi e credinţa
Să-nvăţ să râd din nou să ştiu cum este biruinţa
Nimic în lume nu-i mai grea decât singurătatea
V-aştept pe toţi la poarta mea să-mi vizitaţi cetatea
C-aşa e din străbuni lăsat, în cântec să petrecem
Şi să slăvim un fiu născut acolo în Betleem
Aud ades pe cineva că îmi deschide poarta
Doar vântul se mai joacă-n zori şi-mi rostuieşte soarta
Când o mulţime de nămeţi înconjură ograda
şi ţurţuri plini se-nchină seci şi străluceşte strada
Vine Crăciunul luminat în murmur de credinţă
Să fim mai buni, să –i ajutăm pe cei în suferinţă
Veniţi eu vă primesc cu drag şi cântecul şi dorul,
Să-mi luminaţi de sărbători suspinul şi pridvorul.

Îndemn

Poporul meu preasfânt şi luminat
ce pagini de istorie azi trăieşti
se-ncurcă-n caier gânduri româneşti
prin munţi şi văi şi pietrele-au cedat

de ură dezbinare perfidie
un vânt curat ar trebui chemat
să zguduie din temelii şi lat
şi să unească ţara pe vecie

urmaşi din daci cu sufletul convinşi
să scoatem ţara din impas şi ceartă
să spunem lumii-ntregi că pe o vatră
trăieşte un popor de neînvinşi

ne cheamă Europa-n fruntea ei
ne mângâie cu aripa-i senină
suntem o naţiune ce-n lumină
renaştem din cenuşă pui de lei

frumoasa noastră ţară nu se-nchină
nu ne lăsăm curmaţi de falşi eroi
trecut-am bravi prin lacrimi şi prin ploi
şi ne mândrim cu patria regină

Zdrenţuita viaţă

Am ţesut în palme visul meu rebel
tulburând aripa nopţii de mătase
asfinţitul tandru împletise-n el
sângerândul dor clipa-şi aşteptase

savurând nectarul timpului oprit
jumătatea plină şi-a umplut paharul
cu trăiri fugare cum a fost sortit
au străpuns viaţa alungând amarul

punct şi de la capăt drumul întrerupt
reluându-şi lin unduiri de fluturi
caută frenetic geamănul pierdut
fulguind iluzii –n alte începuturi

zdenţuita viaţa cu aprinse zări
orizonturi noi ce deschid neanturi
curcubeie line clocotind chemări
feerii albastre cucerind înalturi

a parcurs destinul calea scrisă-n el
şi copiii cern ramuri despicate
bucurie dulce şi-un amar rebel
uniune sacră gene memorate