E toamnă iar…

În prag de toamnă
se destramă nuanţe în arămiu
aducând frumuseţea
mirifică

pădurea în cântec pierdut
dezleagă viaţa pentru
un nou culcuş de dor
în timp ce pământul
oftează primind
masajul plugului

palmele norilor se deschid
generoase

şi peste toate
deasupra înaltului
păsările cerului
ne lasă câte-o pană
să nu le uităm revenirea

…e toamnă iar şi frunzele cad
una câte una
în ritmul inimilor
ca o şoaptă nesfârşită
în amurg de timp

Răscruce

E trecerea prin lume o veşnică-ntrebare
tânguitor sau tandru îşi caută răspunsuri
sunt plăţile greşelii ispitelor fatale
urmările nedrepte lovite de ascunsuri

pitit în întuneric e ingerul durerii
îngemănat cu ura perfidă-n răzbunare
ucide crud speranţa ascunsă-n pleoapa serii
şi-a sufletului zbucium sporeşte-n aşteptare

lumina –n izbăvire dispare tulburată
un univers întreg se prăbuşeşte –n unde
necruţător destinul cu aripa-i pătată
loveşte fără milă şi-n astre se ascunde

dar iată că minunea desăvârşirii-apare
lumina se-nfioară şi iarăşi se prelinge
e minunat apusul şi-n răsărit de soare
a sufletului tremur încet încet se stinge

Aşa a fost să fie…

Când ţi-am văzut ochii
ştiam că mă aşteptai
pentru că toată lumina
din privirea ta a pătruns
numai în sufletul meu

zadarnic am încercat să fug
paşii mei se întorceau
atraşi de un magnet irezistibil

atunci a fost străfulgerarea

apoi

a venit cutremurul primului sărut
am simţit atunci
că totul se clatină în jurul meu
pământul a uitat să-mi dea siguranţă
mâinile fluturau minunea clipei
iar inima plutea nestingherită
spre inima ta
în timpul rămas fără sens
suspendat
într-o singură culoare

aşa a fost atunci
pentru că şi acum
cînd amintirile mă străpung
genunchii ezită fugar
prin emoţii reînviate

…însă ai plecat pe neaşteptate
printre ingeri
fără să-ţi mai pot spune
că ai presărat în viaţa mea
o mare de iubire…

fără măcar să-ţi mai spun…

aşa a fost să fie

Resemnare

Pe lespezile vremii se-adună ani şiraguri
şi visele-nfloresc în năpădiri nocturne
ai vrea să simţi feeric doar primăveri diurne
dar anii numai anii se desfăşoară-n praguri

o toamnă altă toamnă mai şterge tinereţea
atât de trecătoare suavă şi plăpândă
ai vrea să porţi mereu a ei privire blândă
şi-n volbura vegherii să stingă bătrâneţea

în suflet resemnarea în tinereţi pluteşte
te-ndeamnă la visare trăiri şi armonie
şi stăruie din umbră ades în pribegie
să înfloreşti speranţe tulburător şopteşte

s-au dus undele vieţii feline şi tăcute
cu zvârcoliri adesea şi umbre care dor
adu-ţi aminte doar de frumuseţi şi zbor
dispară în pustiu durerile trecute

ce-apare nu se ştie şi jalea pune-o-n cui
vom trece mai departe purtându-ne destinul
o cruce permanentă amară ca pelinul
sau fericiri pierdute în focul nimănui

Haiku

mână în mână –
cântecul greierului
rupe tăcerea