În acea seară…

Într-o seară m-ai dus în locul acela minunat
în care ,,lacrima Elenei,, a curs atât de mult
încât rîul ei de dor s-a revărsat în culori
galbene şi pale zâmbind cerului

de aceea cădea ploaia de stele
peste suspinul izvorului cu somn de păstrăvi

răcoarea ierbii avea miros de mentă
amestecat cu ochii arborilor din jur
şi liniştea ce ne-a îmbrăţişat sărutul
era atât de caldă şi plină de dor încât
ingerul lunii ne-a şoptit cuvinte fermecate
desfăşurând sublimul clipei

filele de enigmă – zăbrele firave –
ne-au înconjurat cu braţele lor protectoare
pecetluind povestea neterminată
cu sferele unui izvor de lumină

în acea seară am descoperit că niciodată
-oricât de multe nopţi ar fi nins peste zări-
nu voi putea afirma că am terminat
degustarea sensurilor lumii

în acea seară …

Bun rămas

Rămas bun îmi cântă ramul legănat
Bun rămas şopteşte noaptea cadenţată
o poveste-ncepe cu a fost odată
şi se frânge astăzi trist şi resemnat

nu mai pot să apăr nici promisiunea
te-am cuprins în cercul zilelor de dor
ferecate tainic într-un foişor
stau neprevăzutul şi nemărginirea

rămas bun în gândul ca o rapsodie
dedicat uitării încrustată-n zări
un oftat prelinge îndelungi chemări
înecate-n valuri şi melancolie