Strivesc o amăgire

Am rupt un lanţ şi-am spânzurat de grindă
cuvintele să nu mai stea la pândă
s-a rupt un nor şi cerul m-a trezit
din visul meu banal de neoprit
printre mirări umor şi răstignire
m-a-nfăşurat o caldă rătăcire

ce bine e trezit din somnul sumbru
privesc atent şi-ncerc din nou să umblu
râvnesc o preţuire de durată
strivesc o amăgire nechemată
mă-ncumet să trăiesc frumos şi blând
iubiţii mei n-am să mai scriu nicicând

…nu am talent e doar o mângâiere
ce sufletul necontenit o cere…

Michael

Plângeţi copii ai lumii ne-ncetat
cu lacrimi să-l clădiţi în nemurire
marele Michael astăzi a plecat
lăsându-ne o stea ca amintire

cu muzică şi dans sădite-n sânge
ce-nsufleţea şi scena-n neuitări
un mapamond întreg azi plânge plânge
când nu mai este Michael nicăieri

O Doamne fă-i iertare de păcate
ne-a bucurat cu dansuri şi simţiri
şi cântecele lui sunt nestemate
ce-or străluci mereu în nemuriri

O Doamne adă-l iar dacă se poate…

Lacrimă de timp

Aş pleca din nou la mare
anul ăsta de-aş putea
să fur bronzului culoare
şi-o părticică de stea

ca o libelulă-n zare
rătăcită-n anotimp
picătură de culoare
pe o lacrimă de timp

pe nisipul fin fierbinte
învelită-n dor pierdut
lepăda-voi şi veşminte
stresului să dau tribut

…şi-n apus în ritm cu marea
hoinărind pe căi senine
voi visa abandonarea
încercând să uit de tine…

Cred că am fost o pasăre

Eu vreau să zbor şi soarta e-mpotrivă
aleg culeg dezleg mă reculeg
şi iarăşi lupt cu sufletu-n derivă
capcanele din pânze să-nţeleg

nu urmăresc incandescenţa zilei
nici zborul tragic purtător de risc
ţintesc blândeţea -n neuitarea clipei
şi universul sufletului pisc

să zbor să uit să plâng sau să zâmbesc
trăiri incertitudini ori speranţe
de-atâta dor de tot ce e lumesc
de-atât de multe de recuperat restanţe

…cred că am fost o pasăre cândva
cu aripile frânte-n ideal
să zbor nicicând nu voi putea uita
trăiesc tăcutul meu fenomenal…

Eul

eul
s-a divizat în două
uneori nu ştiu
care e cel adevărat

cel care şopteşte nu
îndoielii
sau cel ce spune aşteaptă
lupta e grea
balanţa tremură
şi se apleacă spre mine

sunt tot eu
cea dintotdeauna
care reuşeşte
îmi spun

în lumina vieţii
trăiesc şi e soare
pecetea arderii de timp

o să-l invit în suflet
întind mâinile
cu soarele alături