Lacrima nopţii

De ce mă cauţi în amăgiri
sunt chemarea
blândă a clipei trecute

plutesc în lumină
căutându-mă
în gândul apropiat
tânjind după împlinire
ca o petală desprinsă
de corolă
dusă de furtună
în lacrima nopţii

sunt aici
dezlegându-mă
şi legându-mă iar
cu umbrele din inima ta

…ca un semn de întrebare…

Anunțuri

Cu mii de braţe vreau…

Sunt un copac şi ceru-n mâini il ţin
inima-mi respiră-ncet prin frunze
sunt scara de urcare spre divin
şi coborârea tainică de unde

cu mii de braţe vreau să-mbrăţişez
nemărginirea clipelor din şoapte
pământ să iert şi-oftatul să-l aşez
pe vântul ce-mi presară dor în noapte

iar rodul anului să-l simt crescând
arzând în oxigenul din natură
o umbra verde fie-mi jurământ
că dăruiesc iubirea fără ură

şi în lumina caldă nesfârşită
poveşti ţesute –n unde să descopăr
de fericire mută năpădită
cu cerul vieţii vreau să mă acopăr

Aşteptare

Clipă nemiloasă
ajunge să cuprinzi
un întreg
şi să-l fărâmi încet
până devine drum
înfiorată punte
de lumină
scurtătură
spre inimă

Nedreaptă clipă
de aşteptare
fii deja ieri
revino mâine
să nu-ţi mai simt
anevoioasa
alunecare
numărată
de doruri

…Neîndurător
timpul
aşterne clipe reci
nesfârşite…

Cred că tu ai fost

Cineva mi-a trimis
din spatele acelui nor
o rază de aur
cred că tu ai fost
pentru că raza
m-a pătruns caldă
mi-a lăsat o urmă
de tandreţe
prin cei doi fluturi galbeni
pierduţi în dansul
împerecherii
ce zâmbesc
amintirii tale
în furnica
fărâmă de sufletul
ierbii în genunchi
iar salcâmii
îmi trimit parfumul
gândului adiere
de dor

…înfăşurată
în primăvară din noi
savurez momentul
zilei de mai…

Grădina de visuri

Aş fi vrut
să vorbesc unui suflet
în grădina de visuri
dar cuvintele neauzite au curs
formând şiruri
înflorite pentru o zi
lăsând doar semn
încrustat

aş fi vrut

…să scriu mângâierea
aripilor de timp uitat
culegând florile speranţei
duse de ape line
spre mireasma mării…

aş fi vrut să mor

dar trăiesc
savurând zilele înnoite
de primăvara vie din glastra mea
cu flori adunate
din grădina de visuri

Să nu-i uităm

Privesc spre Mureşul ce curge lin
acum il însoţeşte-un cer senin
dar cât de grele doruri duce-n el
şi amintiri se răspândesc fidel
spre anii bravi de lupte pentru ţară
înfometaţi şi suferinzi luptară
ca trupul ţării lor să fie întreg

şi dealul de la Oarba de pe Mureş
un martor neclintit şi azi mai plânge
şi vede trupuri tinere în iureş
cu Mureşul ce s-a-mbrăcat în sânge

…şi gândul lor a fost numai chemare
cu eroism feroce au luptat
iubiri şi tinereţe şi-au lăsat
să curgă azi prin noi nemuritoare…

doar amintiri… dar cât de vii te poartă
în anii crunţi de lupte şi trădări
să fim noi astăzi liberi şi spre zări
să închinăm eroilor întreaga hartă

să spunem aşadar o rugăciune
moment intens pioasă plecăciune
eroilor -un monument al sorţii-
poporul meu îşi plânge astăzi morţii…