Mamei

Am simţit azi ca o lacrimă de stele
amintirea dragă-a mamei mele
credinţa ei smerenie-n lumină
şi rugăciunea de iubire plină

desfăşura o masă în grădină
acoperită ca o zi senină
şi aştepta cu freamăt şi mirare
lipseşte cineva din sărbătoare

însufleţirea ei dădea putere
uitam de zbucium jale şi durere
cu bucurie caldă ne-adunam
şi-a sărbătorii faţă i-o schimbam

s-a dus demult dar amintirea ei
ne-aduce bucurie şi scântei
din ceruri sufletu-i iubire pură
o lacrimă de stele ne mai fură

să fiţi ca fraţii ne spunea mereu
să credeţi toţi în Bunul Dumnezeu
voi fi cu voi să vă veghez cărarea
copiii voştri fi-vor alinarea

…am simţit azi ca o lacrimă de sus
amintirea mamei ce s-a dus…

Dezleagă-mi

Mă fură timpul azi să dau o vamă
ofrandă pentru ziua-n care ieri
mi-ai desenat destinul într-o ramă
şi ţi-ai ascuns amprenta în tăceri

revino dar şi ia-mi amarul clipei
dezleagă-mi sentimentul din abis
o primăvară nouă dă-i aripei
înalţă-mă pe culmi de nedescris

să dau durerea apei din izvor
în joc de stele să-mi citesc uitarea
iar luna să privească cum cobor
şi urc la ceruri să culeg iertarea

Zâmbet de primăvară

Nu mai sunt singură
au sosit rândunelele
inspectează cuibul
scriind pe geam un mesaj
de bun venit
ciripesc bucuria regăsirii
îşi cântă prezenţa în doi
pentru a da vieţii
un sens adevărat

*
pământul îşi reia rostuirea
în ritm răbdător
cu aceeaşi cuminţenie
veşnică

*
…doar eu mai scriu
aşteptarea
în petalele roz
plutind spre nicăieri

*
în timp ce soarele
zâmbeşte
a primăvară

Haiku

Pui de cuc orfan-
doar printre ramuri vântul
mângâie cuibul

*
Ouă în cuiburi-
puiul vitreg aşteaptă
cuca departe

*
Vin rândunele-
cuiburile ciripesc
a primăvară

*
Moşii de Florii-
în cimitir lumina
rugăciunilor

*
Ramuri de sălcii-
în drumul mântuirii
reînvierea

Sărutul petalelor

Când paşii tăi au devenit uitare

ochii nu mai sorb frumuseţea

zilei pornită spre noapte

chemarea se aude doar în şoaptele

vântului singuratic pustiu

florile de cireş durează atât de puţin

zămislesc o nouă înfăţişare

a timpului în nestinsa-i curgere

spre împlinire

braţele pomilor îmbrăcate în iubire

rodesc amintirilor de ieri

sărutând pământul cu petale de dor

atracţia unui nou început

totul se destramă şi renaşte

într-o unică minune a vieţii

ce-şi urmează chemarea

spre lumină

numai vântul

îmbrăţişează clipa

ducând-o spre nemurire

Neîmplinire

Razele din inima ta
mi-au atins rănile
ce s-au deschis
ca un hău nedefinit
căldura lor
s-a înţepat în spinii
durerii
luându-mi lumina
urmele cuvintelor
prezente în palme
pulsează şi tac
nespuse
într-un imens curcubeu
legănat în suspin
de amăgire
peste păduri şi ape
sfidând întunericul
cu fiori
de neîmplinire