Colţ de cer

Se-ndreaptă spre miracol a zilelor tăceri

o sfântă sărbătoare ne-nvăluie-n lumină

o –ntoarcere blajină spre neuitatul ieri

în flacăra ce arde şi pâlpâie senină

bătrânul nostru sincer şi ocrotit de sus

îşi spală de păcate o nouă primăvară

şi-şi poartă cu credinţa în dulcele Isus

crucea izbăvitoare şi viaţa lui amară

după o cale lungă muncind pentru copii

lumina vieţii lui şi-a bătrâneţii floare

îşi plânge viitorul şi dragostea de-a fi

în lumea care trece tot mai neprimitoare

s-a dus şi tinereţea puterii şi-a speranţei

plecat-a şi consoarta-n a vieţii lung mister

trudind cu jale blândă pe valea cutezanţei

îşi poartă bătrâneţea tânjind spre-un colţ de cer

Poate era acolo…

curcubeu

Poezia

mi-a cuprins sufletul

ca un arcan de dor

refugiul preaplinului

apare ca un cântec

alunecos

mângâietor

sinuos

apoi dispare pe culmile

de lumină

 

pe nesimţite

fără întrebări

mi-a pătruns în suflet

pentru totdeauna

ducându-mă

spre alte lumi

sfioase şi curate

unde curcubeul

se clatină

în veşnica mirare

a gândului  timp

 

poate era acolo

demult

în auricul

aşteptând cheiţa

izbăvitoare

 

şi  nu vrea

cu nici un chip

să mai plece

 

poate era acolo…

Am îndrăznit…

inima_mea

Am îndrăznit să ating

cupa de cleştar

şi am sorbit

câteva resturi

de speranţă

am uitat doar o clipă

– amarnică abatere –

că nimicul

nu rămâne

neplătit

bucuriile – tristeţi

în stol legate

de vieţile anterioare

mi-au otrăvit lent sufletul

m-au pedepsit

pentru păcatele străbunilor

sau ale mele

…am îndrăznit visând

să ating cupa

atât de minunată

a iubirii…

Într-o primăvară

zorele

Primăvara asta

vrea să-mi fac de cap

prea ai fost cuminte

gata cu morala

şi-a deschis fereastra

clipelor ce zac

să zboare-n vecie

surori cu năpasta

 

a trecut anostul

nopţilor de veghe

a trecut coşmarul

zilelor de dor

am să iau cu mine

doar înflăcărarea

sufletului care-i

dornic de amor

 

am să-mi fac de cap

în primăvara nouă-n

cântec de zorele

o să strălucesc

florile vor râde-n

picături de rouă

vorbesc între ele

să mă-ndrăgostesc

 

timpul e cu mine

prieten derizoriu

şi lumina vie

din drag asfinţit

într-o primăvară

toate mă îmbie

doar e cald afară

e timp de iubit

Caldă-i amintirea

inger

 

În ungherul tainic caldă-i amintirea

Vrajă şi lumină pentru tot ce-a fost

Îmi pare mai blândă astăzi rostuirea

Dacă tot mai depăn zile pe de rost

 

Dragă amăgire sferă de lumină

Totuşi primăvara vine  cu-nvieri

Voi depune mută candidă senină

Tainica trăire-a zilelor de ieri

 

Am să las nescrisă chiar şi ne-mplinirea

Clipelor pierdute încrustate-n lut

În renaşteri curge gândul şi menirea

Când din cer coboară un nou început

Lacrimi

in-lacrimi

Singur în casă –

în cimitirul rece

un mormânt proaspăt

            *

Pomul de Craciun –

în zarea depărtată

pădurea plânge

            *

Ochi înrouraţi –

Fetiţa părăsită

Culege lacrimi

            *

Monitor singur –

Undeva în depărtări

Un suflet plânge

            *

Dimineţile

Plâng de bucurie

Copaci somnoroşi

Eu ştiu…

romantic 2

Nu şti cum e iubirea ? Eu ştiu …credinţă oarbă ,

încredere , speranţe , amaruri,  umilinţe …

Iubire-adevărată …cine mai stă să doarmă

când mişună minciuna-n aval printre dorinţe ?

Ai auzit că doare ? Eu ştiu …ce mai durere

şi câtă dăruire şi luptă … ori  zdrobire

de suflet care neagă şi caută putere …

Te lupţi cu tine însuţi şi-ntreaga omenire !

Privire ce- amăgeşte ? Eu ştiu …trădare lentă …

Tu dăruieşti şi spini-i  culegi din mărăcini …

Un nor ce te apasă ? O patimă ardentă ?

Sau un sărut şăgalnic şi dorul ţi-l alini …

O flacără ce umbra durerii  vrea s-absoarbă …

Nu şti cum e iubirea? Eu ştiu ….credinţă oarbă …