Zbor liber

 

Mi-e dor de zborul liber

al unui flutur alb

ce dulce se avântă

când floarea se deschide

 

mi-e dor de adierea

sărutului pribeag

ce aşterne fericirea

în armonii splendide

 

mi-e dor de paradisul

pădurii-n plină vară

cu umbrele ce-agale

lumina fugăresc

 

mi-e dor de lin zefirul

dansând zglobiu pe-afară

sublimă  libertate

să uit şi să iubesc 

 

 

Anunțuri

Doar afecţiune…

Caut
puţină afecţiune
şi-un umăr pe care să-mi aplec
gândurile din toamnă
sau mâna prin care iubirea
să curgă în seri târzii
când plouă-n amintiri
cu gânduri smulse din teci
încuiate

ştiu
mi-ai spus :
– se pot plânge
râuri de doruri nesecate
în falduri de nori
dacă îţi aduc alinare –

simt cum coboară cerul
în ceaţa răsfirată
printre cetini
dansează o muzică
tremurând stelele
ascunse

-aş vrea să fiu
într-o altă viaţă a mea
în care frumuseţea
infinitului din ochii tăi
să dăinuie necontenit
să dăinuie…

picurând afecţiune
doar –

Am întins palmele…

Am întins palmele

în căuş de dor

să culeg amintiri

iubire sau îngăduinţă

şi s-au răsfirat

 

am atins palmele să culeg

zâmbete

să adun speranţe

să mai construiesc ceva

dar am cules durere doar

 

am rugat palmele

să-mi adune sufletul

risipit în imensa

deschidere

dincolo de limite

dar nu mai era întreg

fără tine

 

am întins palma

spre inima ta

dar s-a întors pustie

fără mine

 

fără noi …

Liniştea copilăriei

Amintiri ce străbat cu temei depărtarea

când copil cercetam băieţeşte pădurea

alergam prin poieni colindându-mi  aiurea

frumuseţea nătângă copacii şi zarea

 

prin vâltoarea de frunze spulberate adie

rătăcind printre arbori fericiţi şi semeţi

fără gânduri şi teamă ades dimineţi

un vis de distracţii la joacă îmbie

 

luminiş energie viaţă şi verde

în poieni flori superbe se-alintă spre cer

copii culegeam al vieţii mister

şi priveam spre albine cum vin să dezmierde

 

o linişte-n taină cuprinsă de triluri

cu ecouri mirific răspândite –n tufiş

ce dornic tresare superbul frunziş

lumini se preling printre arbori în şiruri

 

…şi sub frunzele plăpumi ascuns de privire

când crenguţe fragile sub tălpi doar oftează

seminţe- amorţite mai dorm şi visează

feeric se scurge a vieţii – mpletire…

O altă dimineaţă…

Dimineaţă

cu nori

acoperă

durerile mute

în suflet

răscolit

de amintiri

 

prezent amăgitor

senzaţii

adormite

răsar precum

ploile

 

plâns nesfârşit

de ape

prelinse

temător

între cer

şi pământ

 

…dimineaţa

unui început

sfârşit

legătură

indestructibilă

între durere

şi speranţă…

Rândunele

randunele

În colţ de fereastră

lângă casa noastră

stau rândunele

cu ochi de mărgele

care spun de zor

în graiul lor

că nu e uşor

cu doi puişori

bravi moştenitori

zboară pentru ei

cu gândul temei

în capăt de zări

pe multe cărări

pe ploi şi vânt

întins de pământ

lat şi lung

să le-aducă-n cuib

insecte sute

abia-ncepute

să vegheze somnul

să-i înveţe zborul…

şi cât de curând

în şiruri zburând

vor pleca spre soare

păsări visătoare

şi vor duce-n gând

cuibul părăsit

până-n primăvară

când se întorc iară

nouă să ne-aducă

dorinţa de ducă…

 

Neputinţe

Mă-ncearcă-un sentiment  sfios de neputinţe

Ca un izvor de semne şi cuiburi ancestrale

Elanuri întrerupte cu aşteptări învinse ,

Un geamăt ce se frânge în apriga uitare

 

Adun din amintire ce-a mai rămas nestins

Imagini se despică, se voalează lent

Se-amestecă, dispar, se-ncaieră-n adins

Cu sufletul în şoaptă, revin apoi, ardent

 

Şi inima …cascadă de dor şi-nţelepciune

Mai speră-ntr-o himeră… aşteaptă o minune…