HAIKU

singur pe bancă –
o frunză ruginie
printre cele verzi
(septembrie 2012)

*

soare-n asfințit –
pe prispa dărâmată
volbura-n floare
(mai 2013)

*

gătită de drum –
de-acum m-așteaptă-n poartă
numai tătuca
(august 2014)

*

țară ca-n povești –
ajungănd de poveste
cu aleșii ei
(februarie 2015)

Mi-e dor de poezie

Mi-e dor de poezie și sufletu-mi tresare
O oază de lumină mă-nvăluie discret
Ce tainic se-nfiripă a dorului cărare
în patima ce-ascunde un suflet de poet.

Aceeași amăgire și falnice iluzii
Tăceri în nestemate ce suferințe-ascund,
Au înflorit cireșii, s-au despicat și duzii,
A tremurat și geana pământului rotund.

Comori amăgitoare, o muncă nesfârșită,
Ce stranie tornadă în suflet fumegând
De obiecte false e lumea priponită
A trupului prihană se vindecă plângând.

Salvează-mă din pânza adânc încătușată
Prin ratele stresante – sfâșietoare căi-
Revendică-mi momentul în viața defrișată
Si poartă-mi universul prin neumblate văi.

Mi-e dor

Mi-e dor să mă destram de lumea-ntreagă
fiind pe creasta vântului parâmă
să simt viaţa ca pe o fărâmă
de care o secundă mă dezleagă

Mi-e viaţa hărăzită prin poruncă:
trăieşte-i umbra –n lacrima luminii,
ador-o des şi primeneşte-i spinii
când în vâltoarea dorului te-aruncă!

Mi-e drag să mă înec printre cuvinte,
mi-e fin să sorb destinului părerea,
să-nclin fereastra –n care-acum tăcerea
mai dăinuie, tulburător, prin minte.

Mi-e dor să îmi înec nemângâierea …

Haiku

Zmeu în derivă –
parfumul iasomiei
dincolo de nori

Haiku

De ziua muncii –
la coarnele plugului
mânzul nou născut

Haiku

Pocnet de mugur-
în miez de noapte cîntec
de înviere

Haiku

Scârţâit de paşi-

doar povara tăcută

pe banca de lemn