Dor de Eminescu

« »

Un răspuns

  1. Versul meu

    Versul meu urcă
    precum ciocârliile în zările albastre;
    îi mai trebuie puţin, foarte puţin,
    ca să descopere
    acel grăunte din flacăra vieţii
    şi să cucerească spaţii astrale.

    De multe ori, versul meu
    aleargă pe aripile vântului
    şi-atunci sufletul
    îl prinde din zbor
    şi-l apropie cu patos,
    aşa cum apropii gura iubitei
    pe care primul sărut
    fixează pecetea de dor a iubirii.

    Cam aşa este versul meu:
    ca jocul de foc al ochilor,
    ca ţipătul năvalnic al vremii,
    ca inima ta şi-a mea
    ce caută inimile semenilor noştri.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.