Eu n-am să uit nicicând cum se-nfăşoară
un fir de iarbă-n verdele lui cald
purtând în el acorduri de vioară
şi-n trup strigându-şi dorul de smarald
îmi susură-n timpan mesaje tandre
setea de verde stăruie flămândă
buzele patimi freamătă-n meandre
şi spintecă-n eter chemarea blândă
mai caldă-mi pare clipa-ameţitoare
ce sapă-adânc în mine zdrobitor
descătuşând explozii de culoare
mă las pierdută–n susur de izvor
adulmecând nesaţ de căprioare…
Filed under: Poeziile mele
Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.